Cinci motive pentru a rămâne în țară
Din când în când, câte unul mai sărac cu duhul îmi scrie că sunt prea vulgar, prea cinic şi că prea iau totul în râs. Ca și cum ar trebui să mă simt lezat. De obicei îi atrag atenţia că de-aia mi-am zis Criticul, o iau ca pe un compliment şi trec la următorul mail. Însă câteodată rămân pe gânduri: dacă or fi având dreptate? Dacă ar trebui să mai zic şi lucruri bune în loc să denigrez; dacă ar trebui să mai vorbesc şi serios, în loc să iau totul la mişto?
Facem să fie bine.
Aşa că azi am să fac ceva ce nu îmi stă în fire. În această chestiune, am să mă dau cu dușmanul. Vedeți voi, în mod normal, eu sunt cu totul în favoarea emigrării urgente a populaţiei capabile şi inteligente din ţară, spre a lăsa marea masă de idioţi să se mănânce între ei. Însă azi am să trec în tabăra cealaltă. Am să fiu avocatul diavolului şi am să argumentez teza opusă: de ce să rămânem în România. Asta pentru că vreau să ştiţi cu toţii că sunt un patriot adevărat.
Iată, aşadar, cinci motive pentru a nu părăsi corabia, în nicio ordine anume:
1. În România, eşti mai bun decât restul. Simplul fapt că citeşti aceste rânduri o arată clar. De fapt, în România, dacă ştii să citeşti, să scrii şi să-ţi foloseşti degetul opozabil la altceva decât scobit în nas şi scărpinat în cur, eşti deja proverbialul chior în ţara orbilor. Ori tu nu numai că citeşti, dar te dai şi pe net – şi nu oriunde, ci pe site-ul meu eminent. Aşadar, felicitări – faci parte din elită!
2. Dacă reușești să-ţi construieşti o reţea solidă de pile şi înveți cui și cum să dai şpagă, ai un avantaj considerabil în faţa celor care nu ştiu să facă asta şi – mai ales – faţă de tine însuţi pus în aceeași situație într-o ţară civilizată. În Europa, dacă-ţi faci covrigărie şi te prinde Sanepidul că faci laba în aluat, ai belit coclenderul. În România, le arunci un covrig, (eventual nu din acelaşi aluat) şi ai scăpat.
3. Dacă ţi se potriveşte sistemul de valori din România, îţi va merge mai bine aici decât oriunde altundeva. Lumea educată în general critică lipsa valorilor în România contemporană, însă nu-i aşa: valori există. De exemplu, şmecheria. Nicăieri în vest, şmecheria nu este considerată o virtute, dar de la noi către răsărit este la mare preţ. Aici se aplică legea junglei: cine pe cine mănâncă? Cele două specii dominante sunt Şmecherul şi Fraierul. „Fraierul” e cel care se plânge de găurile din sistem; „Şmecherul” e cel care profită de ele. Dacă te situezi în jumătatea superioară a acestui lanţ trofic, poate merita să rămâi în ţară.
4. Te strici de râs! Dacă ai un simţ al umorului cel puţin la fel de bolnav ca al meu, cel mai bun show de comedie îl reprezintă ştirile de la ora 5. Poate că pe cei mai normali la cap nu-i buşeşte râsul de la simplă idee de „babă violată”, dar dacă-mi spune cineva că la filmuleţul ăsta nu-i scapă măcar un rânjet vinovat, atunci e un mincinos şi să sugă pula.
5. Ultimul avantaj şi poate cel mai important este că în România, orice nasolitate s-ar întâmpla, orice nedreptate ai întâmpina, de orice neajuns ai suferi şi indiferent ce probleme personale ai avea – e vina lui Boc. Dacă economia e la pământ, e vina lui Boc. Dacă justiţia e la pământ, e vina lui Boc. Dacă vecinul de la trei dă muzica tare, e vina lui Boc. Dacă nu ţi se scoală pula, tot Boc e de vină. Boc a omorât-o pe Elodia, Boc scumpeşte benzina, Boc scade salariile și Boc îți fute prietena. Şi probabil tot Boc le violează pe babele alea.
Boc, împreună cu americanii! Futu-i în gură să-i fut!