Eşti mai prost decât crezi

Fă cunoştinţă cu Vasile, strămoşul nostru.

Vasile e omul peșterilor. Nu în sensul de speolog sau de Arsenie Boca, ci de exemplar tipic al unei specii de primate asemănătoare cu cimpanzeul, care a învăţat să dea cu bâta şi să arunce cu pietre.

E normal să crezi că am evoluat mult faţă de Vasile, pentru că în loc de peşteră locuim la bloc, unde avem net şi ne uităm la filme cu pisici. Ipoteza mea este că, dacă Vasile creştea de mic într-o familie de oameni moderni, era ceva mai prost decât omul mediu, dar tot termina măcar 8 clase. Şi avea net şi se uita la filme cu pisici.

Deşi omenirea a evoluat imens, componenta de bază e tot un fel de Vasile ceva mai înalt şi mai puţin păros. Asta cu „ce departe am ajuns” e labă mentală. N-am „ajuns” nicăieri – ne-am trezit aici, ne-am dezmeticit şi acum ne facem singuri galerie.

Ia şi numără obiectele din jurul tău pe care ai şti să le construieşti acum, singur, de la zero. Gata? Fix pula, am dreptate? Să zicem totuşi că stai pe un scaun simplu de lemn şi crezi că aşa ceva poţi şi tu să încropeşti. Îţi trebuie cel puţin un obiect contondent pe post de ciocan (se găsește o piatră) ceva zimțat pe post de fierăstrău (facem rost)  şi cuie. Pe alea ştii să le faci? Nici eu.

„Dar criticule, lasa inginerii să facă chestii, eu lucrez în marketing.”

Du-te şi împuşcă-te.

„Dar criticule, am inventat internețul şi am ajuns pe Lună.”

Asta e ca şi cum un fir de păr de pe curul ăstuia s-ar lăuda că i-a băgat mâna în pizdă lui Angelina. Omenirea a inventat chestii şi a ajuns pe Lună. Tu şi cu mine reprezentăm aproximativ o treime din firul ăla de păr, care nici măcar nu-şi ivise capul la faza cu Luna.

Nu spun că suntem cu toţii nişte proşti lipsiţi de importantă, ci doar că suntem mult mai proști şi mai nesemnificativi decât avem tendinţa să credem. Şi că de la Vasile la ăştia nu-i drum lung.