Începutul

De fapt, nu prea ştiu de unde să încep. Am o tonă de idei, de chestii despre care vreau să scriu, dar oricât am încercat să creez o structură, n-am reuşit. Nu-s destul de ordonat şi n-am nici răbdare. Aşa că am să-ncep să scriu despre ce-mi vine în minte, şi-am să mă opresc când am scris totul.

„Dar, totuşi,” vă aud, „care-i subiectul, Criticule?”

Subiectul estem noi – tu şi cu mine şi restul lumii. Există chestii pe care le gândim şi le simţim cu toţii, şi de cele mai multe ori nici nu ne trece prin cap să ne întrebăm de ce. Eu le pun pe „hârtie” şi le explic. Am descoperit acum ceva vreme ca, dacă am vreun talent nativ, atunci acela este de a conştientiza şi analiza propriile mele procese psihice. Pe acestea le-am recunoscut apoi şi în alţii. În cele din urmă, le-am observat şi în cadrul interacţiunilor sociale. Şi pe cuvânt că e al naibii de amuzant.

Nu toată lumea o să priceapă. Sunt lucruri simple, dar ca să le înţelegi cu adevărat, trebuie să le fi observat cel puţin o dată în viaţă, măcar în mod subconştient. Dintr-un text poţi afla lucruri noi, însă le cunoşti doar atunci când le trăieşti. Poţi citi mii de pagini despre ce este un râu, sau despre mirosul unei flori, însă toate aceste cunoştinţe nu înseamnă nimic dacă nu ai experienţa obiectului în sine. Eu nu fac decât să conştientizez nişte realităţi şi să le pun în cuvinte, însă dacă până acum nu ai experienţa lor, nu ai cum să le recunoşti.

O chestie pe care aş vrea să o clarific de pe acum: nu sunt o persoană spirituală. Am 25 de ani şi sunt ateu de vreo 10. Am aflat că nu există Moş Crăciun şi nici Iepuraşul de Paşti, după care am stat şi m-am gândit un an-doi şi-am dedus că nu există nici vreun soi de zeitate supremă. Nu sunt spiritual nici în sensul bivolar. Nu cred în cristale tămăduitoare, reiki, percepţie extrasenzorială, spiritism, telekinezie, telepatie, acupunctură, reflexoterapie sau medicină alternativă. De fapt, gândirea mea este mai degrabă ştiinţifică. Însă exista lucruri pe care, deşi le poţi observa, nu le poţi măsura, şi nici defini îndeajuns de riguros pentru a forma o ipoteză ştiinţifică. Tot ce poţi face este să-ţi dai seama că sunt acolo şi să-ncerci să le exprimi în cuvinte.

Exact asta voi încerca să fac eu în aceste pagini.