Familia Românescu vs. COVID-19

Pe bune • de Criticul • sâmbătă, 28 martie 2020, 02:30

Să facem cunoștință cu familia Românescu.

Româneștii sunt plictisiți și fără chef. Locuiesc împreună de mulți ani, într-o cocioabă dărăpănată, din care tot își spun că s-ar muta, dar n-o vor face niciodată – cartierul e cât de cât OK, iar chiriile în rest sunt scumpe, CSFNCSF.

Româneștii n-au mai mâncat împreună de la meciul de adio al lui Hagi. În casă, tai lehamitea cu cuțitul, toți bombăne constant cu ochii în podea, fiecare închis în camera lui cu căștile pe urechi, căutând să se rupă pe cât posibil de realitatea din afara ușii și de restul familiei.

Zonele comune sunt coteț: buda nespălată de anul trecut, bucătăria toată pânze de păianjen, sufrageria baltă la fiecare ploaie. Toți se plâng de mizerie, dar nimeni nu pune mâna. Copiii lucrează fiecare ce-apucă, mai o căpșună, mai un videochat, în timp ce Dl. Românescu – pater familias burtos și nebărbierit – a făcut gaură în canapea în fața TV-ului, în același maieu pătat de muștar de anul trecut. O dată pe lună, când are chef de sex, se dă cu after-shave, zâmbește să i se vadă cei doi dinți stricați rămași în gură și promite să mai repare câte ceva prin casă, doar-doar îl mai lasă nevasta încă o dată să se rostogolească peste ea.

Dacă-i întrebi ce vor să facă în viață, se uită la tine cu ochi nedumeriți, de sub pleoape căzute. Să vrei ceva cu adevărat înseamnă să-ți pese – de idealuri, de oameni, sau măcar de lucruri – iar mentalitatea asta nu le e accesibilă. Ei se sinchisesc doar de ziua de mâine și de ce cred vecinii.

Iar asta e singura identitate comună pe care-o mai au. În 2020, Dacia e o mașină franțuzească, Eminescu e spitalul de nebuni din Brașov, Henri Coandă e aeroportul de lângă București, iar Caragiale este Profetul.

În 2020, Româneștii sunt perimați, o familie doar cu numele. O familie care încet-încet se destramă. În care domină ignoranța, cuplată pervers cu mândria. Unde fiecare știe puțin către nimic, dar compensează pentru lipsa de cunoștințe prin fanatismul cu care își susține convingerile.

În condițiile în care Dl. Românescu nu-i capabil să-și gestioneze nici cei trei chiloți jerpeliți din dulap, familia se confruntă acum cu cea mai mare criză socială și economică a generației actuale.

M-aș pune în fotoliu cu o găleată de popcorn, dacă nu m-ar chema și pe mine Românescu.