Cum funcționează dragostea

Pe bune, ro • de Criticul sâmbătă, 21 august 2010, 09:04

Caz ipotetic, însă foarte des întâlnit în realitate. Gigi nu a mai avut nicio prietenă de 4 ani. Fetele nu prea îl bagă în seamă pentru că e bleg şi nu iese din casă. Însă într-o zi, Mihai, un fost coleg de clasă, îl invită la ziua lui şi pe Gigi. Gigi merge, dar se simte stingher, pentru că nu cunoaşte pe nimeni. Însă o altă invitată de-a lui Mihai este Mimi, o fată simpatică şi prietenoasă. Mimi îl vede pe Gigi cum stă singur în colţ şi, pentru că aşa îi stă în fire, intră în vorbă cu el şi încearcă să-l facă să se simtă mai bine. Cei doi stau de vorbă vreme de jumătate de oră, după care Mimi îl pupă pe obraz, îi spune că i-a făcut plăcere conversaţia şi se duce să socializeze şi cu alţii.

Peste trei zile, Mimi deja a uitat de Gigi. Însă lumea lui Gigi a fost dată peste cap! Este îndrăgostit lulea de Mimi şi este convins că ea este Aleasa. A scris deja zeci de poezii despre ea, a printat poze de pe profilul ei de Facebook şi şi le-a lipit în baie. Oare o fi luat-o razna, bietul Gigi?

După petrecerea de la Mihai, Gigi s-a dus acasă şi n-a putut dormi în acea noapte, gândindu-se non-stop la Mimi. Ce frumoasă era! Cea mai frumoasă fată pe care a văzut-o vreodată. Şi un zâmbet atât de frumos. Trebuie s-o vadă din nou. Dar cum, când? Nu contează! Destinul o cere! O asemenea dragoste nu poate fi pierdută. Pentru că nu poate dormi, Gigi se uită la un film. Este o comedie romantică. Personajul lui Hugh Grant tocmai a petrecut o noapte de neuitat cu o fată pe care nu o cunoaşte. Dar ea a primit un job de vis în străinătate şi trebuie să plece a doua zi din ţară. El stă întins pe canapea, se gândeşte la plecarea ei şi atunci îşi dă seama – ea este aleasa! Ea este singura persoană care îl poate face fericit! Se ridică brusc şi pleacă în viteză către locuinţa ei. O vede cum iese din casă şi se suie în taxi. Nu se poate, a ajuns prea târziu! Dar nu se va da bătut atât de uşor! Începe să alerge după taxi! Ea îl vede pe geamul maşinii. El aleargă în continuare şi i se destăinuie. „Stai! Am înţeles acum! Suntem făcuţi să fim împreună!”. Ea este atât de confuză. Oare îl iubeşte mai mult decât jobul vieţii ei? În cele din urmă cedează şi îi spune taximetristului să oprească. Se dă jos din maşină şi cei doi se sărută pasional. Ce frumos! Lui Gigi îi dau lacrimile. Ştie acum ce trebuie să facă!

În toiul nopţii, îl sună pe Mihai şi-l trezeşte din somn. Îi cere adresa lui Mimi. Evident, Mihai este reticent, dar până la urma i-o dă. Cine e el să se opună dragostei adevărate? Totul merge perfect! Este un semn! Este destinul! E ora 3 dimineaţa, iar Gigi a ajuns în faţa blocului unde locuieşte Mimi. Dar ce să facă? Dacă locuieşte cu părinţii ei? Nu poate suna la uşă la ora asta. Oare care-i cel mai romantic lucru pe care-l poate face? Caută prin tot oraşul o florărie non-stop şi-i cumpără un trandafir alb! Apoi se întoarce la Mimi acasă şi aşteaptă în faţa scării până dimineaţă, când ştie că Mimi pleacă la facultate.

Pe măsură ce se luminează de ziuă, inima lui Gigi bate din ce în ce mai tare. Emoţia puternică şi lipsa de somn îi creează greaţă. Se duce şi vomează lângă tomberoane. Hmm, parcă în film nu se întâmplase nimic de genul ăsta. În fine, totul o să fie bine, nu se poate altfel! În cele din urmă, în jur de 9, o vede ieşind din scară. Se repede la ea cu floarea în mână. „Mimi! Am înţeles acum! Suntem făcuţi să fim împreună!”. Mimi însă pare foarte speriată. Oare de ce? Pare să nici nu şi-l mai amintească pe Gigi. Imposibil! Ce-o fi făcut greşit? Aşa ceva nu se poate întâmpla – doar ea este aleasa! Se ţine după ea şi îi spune cât de mult o iubeşte. Cum urmează să fugă în lume împreună cu ea, să-şi ia o casă undeva liniştit şi să facă împreună trei copii. Mimi de acum e oripilată. Îi spune că dacă se mai apropie de ea, cheamă poliţia. Înfrânt, Gigi se întoarce acasă. Nu înţelege nimic. Ce s-a întâmplat? Era convins că aveau aşa o legătură puternică! Iar acum ea se poartă atât de indiferent.

Care să fie explicaţia? Simplu. Filmele sunt ficţiune. Cele mai multe filme descriu o realitate diferită de cea în care trăim. În filmele romantice, dragostea este reprezentată ca fiind o legătură transcendentă între două suflete pereche. Sufletul pereche este numai unul, iar atunci când îl găseşti, nimic altceva nu mai contează. Finalul, inevitabil, nu poate fi decât înfăptuirea uniunii dintre cele două suflete pereche. Şi e frumos. Realitatea à la Hollywood e frumoasă.

Însă în lumea reală, dragostea funcţionează un pic altfel. Gigi s-a îndrăgostit, iar Mimi nu. De ce? Păi, după ce nu a mai avut nicio prietenă vreme de 4 ani, din cauză că nu are viaţa socială, Gigi s-ar fi îndrăgostit de orice tipă i-ar fi acordat un minim de atenţie. Întâmplarea a făcut ca acea tipă să fie Mimi. Mimi nu i-a acordat atenţie pentru că i-ar fi plăcut de el în mod deosebit, ci pentru că este în natura ei să fie prietenoasă şi să vorbească cu toată lumea. Gigi însă s-a întors acasă şi a început să se gândească la ea. Şi a început să construiască o poveste. Noi oamenii suntem foarte buni la inventat poveşti care să explice ceea ce ni se întâmplă, pentru că psihicul nostru are nevoie de structură şi scop. Unde uităm din detalii, le reinventăm, iar unde nu avem nicio explicaţie, găsim una, oricât de ciudată ar fi. Gigi nu are experienţă în relaţii şi în dragoste. Tot ce ştie el despre relaţii, ştie din filme. (Asta se numeşte programare socială, şi am să vorbesc şi despre asta altădată.) Aşadar, povestea pe care şi-a construit-o Gigi a fost… de film.

De reţinut este că nu te îndrăgosteşti când eşti în prezenţa persoanei respective. Pe moment, doar îţi place. Te îndrăgosteşti după, când te gândeşti la ea şi, din cauză că ţi-a plăcut, ai tendinţa să-ţi aminteşti numai părţile bune şi să le exagerezi. Apoi îţi imaginezi diferite contexte plăcute în care te afli cu ea, şi le idealizezi. Dacă eşti ca Gigi, şi n-ai mai avut partener(ă) de ceva vreme, aceste imagini te copleşesc cu totul. Dacă nu ştii că realitatea hollywoodiană este o iluzie, creezi şi o poveste fantezistă în contextul căreia toate aceste lucruri au sens, iar tipa, sau tipul cu pricina este „sulfetul pereche”.

Dragostea nu este o legătură transcendentă. Dragostea e rezultatul unui proces psihic complex căruia în limbaj tehnic (sau nu) îi spune „îndrăgosteală”. Cu cât te gândeşti mai mult la cineva care-ţi place, cu atât o să te concentrezi numai pe acele trăsături care-ţi plac. Cu cât te concentrezi pe aceste trăsături, cu atât o să-ţi placă mai mult persoana respectivă, şi te vei gândi tot mai mult la ea. Şi aşa mai departe. Aşadar, dragostea e un sentiment puternic pe care îl creezi singur atunci când te gândeşti la o persoană care-ţi place mult. Motivul pentru care multe persoane spun că după o vreme „nu mai pot iubi” sau ca „prima dragoste este cea mai frumoasă” este pesimismul. Când nu mai vezi în alte persoane lucrurile bune, când te concentrezi asupra defectelor şi neajunsurilor, atunci nu te mai îndrăgosteşti. „Dragostea adevărată” nu există – există doar nivele diferite de intensitate ale sentimentului. Orice dragoste este adevărată – termenul „adevărat” nu are grade de comparaţie. În sine, mentalitatea „iubirii unice” şi cea a „dragostei adevărate” sunt constrângeri pe care ni le impunem singuri prin pesimism. Dacă crezi că nu mai poţi iubi ca la 16 ani, atunci sigur nu mai poţi, pentru că însăşi această impresie se manifestă printr-o constrângere asupra sinelui.

Eu mă îndrăgostesc tot timpul. E foarte plăcut, pentru că nu am aşteptări. Mi s-a întâmplat, acum câţiva ani, să mă îndrăgostesc pentru aproape o lună de o tipă pe care am văzut-o într-o staţie de autobuz pentru câteva secunde. M-am gândit oare că ne este scris să fim împreună, ca o voi revedea şi o voi cunoaşte şi totul va fi ca în poveşti? Nu. Poate că dacă, printr-o coincidenţă, aş fi revăzut-o, şi aş fi cunoscut-o, nu mi-ar mai fi plăcut de ea. Din cine ştie ce motiv. Mă îndrăgostesc de fete tot timpul, chiar şi când sunt cu cineva. E un sentiment plăcut şi cred că face din mine o persoană mai bună şi mai fericită.

…ceea ce vă urez şi vouă.