Majoratul cu mamă şi panaramă

Autobiografice, ro • de Criticul marți, 21 decembrie 2010, 11:01

Criticul merge la un majorat. Se îmbată. Se face de căcat. O cucereşte pe mama sărbătoritei. Este jucat de o gagică şmecheră.

Câteodată mă apucă nostalgia şi-mi amintesc diferite întâmplări din prima tinereţe. E mişto când ai 18 ani. Devii brusc mult mai liber, ceea ce-ţi dă mai multă încredere în tine. Poţi să duci mai mult la băutură. Te plac mai multe fete, că de-acu cică eşti matur. În plus, începe să se simtă euforia sfârşitului de liceu, lucru care se vede din plin la chefuri, şi mai ales la majorate.

Într-o seară, eram cu Pufosul acasă la Ţeapă şi tocmai terminam a patra sticlă de vin, când pe Pufosul îl sună o gagică să-i reamintească de petrecerea ei de majorat, care începea peste nici două ore. Pufosul uitase complet de ea şi nu-i cumpărase nimic, dar fiind mărinimos, ne duce pe Ţeapă şi pe mine pe post de cadou surpriză.

23:00 Ajungem la locul cu pricina. Suntem beţi. Sărbătorita nu e tocmai încântată de această surpriză. Ne împrăştiem prin casă.

23:05 Îmi pun un pahar de ceva tărie cu Cola şi mă aşez pe jos, în hol, între două tipe îmbrăcate punk şi un gagiu oarecare. Fac cunoştinţă cu toţi trei şi uit imediat cum îi cheamă. Îi întreb ce beau. Vin. Niciunul dintre ei nu pare să fi băut mai mult de un pahar. Îi întreb de ce stau în jeg dacă nu-s încă beţi şi e destul loc de stat jos pe canapea şi fotolii, în sufragerie. Răspunde condescendent una dintre fete ceva în genul “pentru că e cool”. Îmi vine să-i transmit că e o gaură proastă, dar sunt domn, ce pula mea, aşa că mă abţin. Mă ridic şi plec.

23:15 Îmi mai pun un pahar. Şi încă unul. Trece vremea. Vorbesc cu diverşi. Mi se par toţi destul de OK dar plictisitori. De ce nu bea lumea mai serios? De ce nu dansează nimeni? Ce fel de majorat e asta? În plus, nu văd nicio tipa combinabilă, în afară de una care stă de vorbă cu Ţeapă. Căcat, zic, mi-a luat-o înainte.

Secretul lui Superman

După o sticlă, oricine poate zbura.

23:40 Încep să beau tot mai repede ca să mi se activeze super-puterea şi să-mi salvez buna dispoziţie.

23:45 Mă hotărăsc brusc că nu-mi place muzica. Mă duc la calculator şi îmi dau seama că sunt prea beat ca să nimeresc să tastez din picioare. Iau tastatura în mână ca să o văd mai bine, dar o scap peste masă, unde dărâmă vreo două pahare cu vin roşu, care se varsă peste grămada de CD-uri de alături. Strig cât pot de tare, “BĂĂĂ, CARE MI-AI VĂRSAT VIN PESTE CD-URI”. Mi se pare că sunt foarte amuzant. Râd singur că boul. Nimeni altcineva nu mai râde. Mi se pare imperativ să le amintesc calităţile laxative ale alcoolului, aşa că le strig să bea, “ÎN PULA MEA, CĂ PARCĂ NU V-AŢI CĂCAT DIN ’92!”

00:00 Apare în sufragerie sărbătorita cu tortul. Eu sunt mangă. Încep să-i cânt de unul singur, dar la partea cu “cine să trăiască”, îmi dau seama că nu-mi amintesc cum o cheamă. O idee bună ar fi fost să tac din gură şi să stau jos. În loc de asta, încep să cânt şi mai tare, şi în loc de numele ei îl zbier pe-al meu. Apoi, îi suflu în lumânări şi îi cer să mă pupe de ziua mea. Tipa e totuşi de treabă şi pare să o amuze comportamentul meu idiot, lucru care mă încurajează. Încerc să-i fac pe toţi să mă pupe şi să-mi cânte, dar nu-mi iese.

00:30 Îmi dau seama că nu l-am mai văzut pe Pufosul de ceva timp. Să-l caut, zic, aşa că mă duc în bucătărie, unde nu mai intrasem până atunci. Acolo îl văd stând de vorbă cu câteva fete. Mă duc direct la el, îi dau o palmă prietenească după ceafă şi-l interpelez cu apelativul “pulete”. Pare jenat şi-mi face un semn subtil. Îl întreb ce pula mea are. Mă uit în jur. Una dintre fete e în mod clar nemulţumită de intrarea mea. Stă cu braţele încrucişate şi mă studiază cu dispreţ. Seamănă cu sărbătorita. Ah, şi pare să aibă vreo… 40 de ani. Hopa.

Oricât de beat aş fi, în situaţii limită gândesc destul de repede. Astfel că îmi dau brusc seama că am căcat bastonul. De-aia bea lumea cumpătat. De-aia nu face nimeni panaramă. E maică-sa acolo, iar eu până acum nu se poate să-i fi lăsat o impresie favorabilă.

Ce să fac? Să plec din bucătărie cu coada între picioare şi să încep să beau suc? Prea târziu pentru asta. Nu, trebuie să merg all-in. O voi face să mă placă. Mamele sunt doar nişte fete mai mari. Cât de greu poate fi?

Mă uit la ea, apoi la restul grupului şi mă prefac că nu observ diferenţa de vârstă. Încep imediat să le spun povestea propriului meu majorat, care le amuză teribil. După 20 de minute, mama sărbătoritei îmi este cea mai bună prietenă. Sfinţii zei ai alcoolului sunt de partea mea şi de această dată. Însă, deşi îmi place să fiu centrul atenţiei, n-am venit s-o distrez pe doamna casei, şi-mi dau seama că a trecut ceva de când stau pe uscat, aşa că mă scuz şi plec să-mi mai iau ceva de băut.

Când ies din bucătărie, mă urmează una dintre celelalte două fete din grup. E aceeaşi tipă cu care vorbea Ţeapă mai devreme. Aflu că o cheamă Mona. Sunt sigur că mă place, căci sunt la acel nivel de beţie unde mi se pare că am coaie de oţel şi că toate fetele mă vor. Mă uit după Ţeapă şi nu e pe nicăieri. Mă gândesc ca s-o fi îmbătat prea tare şi o fi plecat acasă. Consider aşadar că e OK să o combin eu pe Mona.

Aflu că e cu doi ani mai mare decât mine, că e studentă la Bucureşti şi că urmează să plece din oraş a doua zi. Începem să ne sărutăm pe canapeaua din sufragerie. După o vreme sugerez să mergem în camera cu hainele, dar nu vrea, că “dacă vine cineva”. La baie nu se poate, că nu-i decât una, şi n-ar avea lumea unde să se pişe. Căcat. Ocazie de buleală ratată din lipsă de spaţiu futativ. Când mă ridic să-mi mai iau de băut, vine la mine Pufosul.

“Bă, eşti nebun… iar… şi tu?”

“Ce-ai mă? Şi eu, ce?”

“Te-ai combinat cu asta.”

“Da. Cum adică şi eu?”

“Păi n-ai văzut? S-a combinat şi cu mine, şi cu Ţeapă.”

“?!?”

“Cu Ţeapă s-a combinat cum am ajuns aici. Nu ştiu, că nici eu nu i-am văzut, dar mi-a zis el. Pe mine m-a oprit pe hol, când mă duceam la baie. Mi-a zis că cică sunt sexi. Am luat-o direct. Dar n-a vrut să se fută, aşa că mi-am băgat picioarele.”

Reacţie nasoală din partea mea, cu multe înjurături la adresa Monei şi femeilor în general. Îmi iau de băut şi mă întorc în sufragerie unde mă aşez pe canapea între Mona şi altă gagică. O ignor pe Mona şi încep să vorbesc cu cealaltă. Mona pare să priceapă îndată c-am prins-o cu raţa-n gură, însă nu se dă bătută şi scoate arma secretă – începe să îmi facă masaj la gât.

Nu pot să rezist unei fete care ştie să-mi facă masaj bine, iar ea e fantastică. În mod clar, zic, trebuie să fie un talent dumnezeiesc, aşa că decid să fiu un bun creştin şi să o iert; ba chiar o felicit pentru cum ne-a jucat. Ea totuşi continuă să insiste că n-a făcut-o pentru amuzament, ci că chiar ne-a plăcut pe toţi trei. Până la urmă, că a făcut-o în mod expres sau din proto-nimfomanie e mai puţin important. O admir oricare ar fi cazul – chiar dacă pentru motive diferite.

Nu trec zece minute şi apare Ţeapă, alb ca varul. Se trânteşte pe jos şi adoarme. Jur că omul ăsta e sticla Pandorei. Poate să fie perfect OK, iar după 5 minute să-şi borască maţele şi să cheme salvarea. Pufosul şi cu mine ne hotărâm să fim prieteni buni şi să-l ducem acasă, mai ales că cheful oricum se cam spărgea.

Nu am mai vorbit cu Mona de atunci. Mă întreb ce mai face şi pe cine mai face. Colac peste pupăză, sărbătorita al cărei nume nu reuşeam să mi-l amintesc a ajuns până la urmă să-mi fie prietenă bună, dintr-o altă întâmplare.

Notă: am schimbat numele personajelor, nu cumva să vină după mine cu maceta că le-am îngropat reputaţia de oameni decenţi.